Ionel Vaduva

Ionel Vaduva

Atât spune Eurostat că ar mai fi numărul oficial de jurnaliști români care încă activează într-una dintre cele mai volatile sectoare de activitate, în condițiile în care abundă veștile „îngrijorătoare” privind lipsa forței de muncă de pe piața autohtonă.

Suntem mulți? Suntem puțini? Greu de spus. Cert este că o bună parte din noi trăiește la limita subzistenței. Culmea, nu avem de ales. Meseria asta ne alege pe noi, ne atrage cu mrejele ei ispititoare și nu mai putem „scăpa” de ea.

Ne plângem că nu avem muncitori în construcții, industria hotelieră, turism, cât și în alte sectoare de activitate. Ne-am propus chiar să importăm forță de muncă. Așa este. Nu o dată am atras atenția asupra acestui aspect. Tot noi ne-am plâns, ani de-a rândul, că salariile medicilor sunt mici, că funcționarii publici (unii dintre ei) muncesc peste program pe remunerații discutabile. Corect. Noi suntem la datorie când mai moare vreo vedetă, când vreun ministru aiurit mai scoate vreo perlă pe gură, când ROBOR devine IRCC sau când se transmit statistici pompoase privind producția de cereale a României. De noi cine are însă grijă? Cine (mai) hrănește câinele de pază al democrației? Întrebați în stânga sau dreapta, printre gazetarii din sectoarele de nișă ale presei, cei care trudesc în schimburi pe salarii de mizerie, de cele mai multe ori plătiți pe drepturi de autor (ideea de freelance journalism nu există în România, în adevăratul sens al cuvântului), când au mai plecat într-un concediu sau când au mai schimbat mașina? Ne întreabă cineva dacă avem bani să îmbrăcăm copilul sau să achităm la timp factura telefonică sau rata scadentă?

Mor doctorii în schimburi, nedormiți după gărzi succesive

„Eu, de pildă, în două săptămâni am lucrat 14 ore pe zi, exceptând cele două gărzi în care am lucrat 36 de ore, fără pauze compensatorii, iar de două zile mă «dopez» cu antipiretice și antiinflamatorii ca să pot ține pasul până mâine, inclusiv”, îmi declara sub puterea anonimatului un doctor renumit. Imaginați-vă, am lăsat deoparte presa de nisă, pentru care trudesc ore în șir, zi și noapte, și m-am apucat să gândesc ceva, astfel încât să sensibilizez opinia publică. Pe canalele proprii de informare. Cu siguranță, mai toți cei din breasla asta au făcut la fel (mulțumim www-ului, FB-ului etc.). Lumea ne înjură însă tot pe noi că ținem partea unora sau altora.

Dar mor și jurnaliștii, să știți. Nu ne bagă nici sfântul așteaptă în seamă când spunem doctorilor că dezvoltăm boli profesionale, când le transmitem patronilor că nu avem bani de transport, să punem ceva decent pe masa de Paște sau că salariile sunt mici și nu ne permitem tratamente medicale. Unii dau meseria pe familie, să știți. Și ies în pierdere. Mulți dintre noi ajung să fie agenți de vânzări sau PR-iști pe lângă activitatea de bază, astfel încât să mai poată plăti o factură în plus în această lună sau să-și achite o rețetă pentru medicamentele de tensiune, stomac etc.

Toată lumea ne caută când au o problemă, autoritățile ne salută de 3 mai, în fiecare an, însă uită de noi a doua zi. Noroc cu acele câteva organizații de media care ne mai susțin, și acelea însă slab finanțate, susținute tot din cotizațiile noastre (cum este și normal) și mult sub nivelul celor din străinătate, ca nivel de influență.

Din câte îmi pot aminti, deputatul Valeriu Steriu este singurul politician care a încercat recent să se gândească și la această breaslă și a propus o iniţiativă legislativă de modificare a Codului Fiscal prin care şi jurnaliştii sunt incluşi în categoria profesiilor care beneficiază de scutire de la plata impozitului pe venit. Proiectul său, potrivit unei declarații făcute pentru News.ro, pe care îl califică drept „un balon de oxigen” pentru domeniul presei, propune contopirea cele două forme de plată existente în prezent - contractul de muncă şi contractul de drept de autor - „scutind într-o formă mult mai vizibilă partea de drepturi de autor, dar asigurând că orice jurnalist îşi plăteşte contribuţia pentru sistemul de asigurări sociale şi pentru pensii”.

Dacă se poate pentru sectorul IT, de ce nu s-ar putea și în acest caz?

Imediat au apărut deștepții: „Ce, mă, după ce v-a dat Firea parcare gratuită în București, mai vreți și scutire de la plata impozitului la DDA?”

„Jucătorii din comerţul modern local au plătit în 2017 (ultimul an pentru care există date financiare publice) un salariu mediu de 2.188 de lei lunar. Variaţiile sunt mari între retaileri, de la simplu la dublu, în contextul în care cele mai mici salarii, plătite de Profi, au fost de 1.655 de lei, pe când discounterul german Lidl a avut un salariu mediu net lunar de 3.200 de lei. Cele mai multe reţele s-au încadrat în media din industrie şi puţin sub media pe economie. Prin comparaţie, salariul mediu net pe economie a fost de 2.400 de lei în 2017”, scriau nu demult cei de la Biz Brașov.

Sunt foarte multe salarii (încă), în presa de specialitate, care pornesc de la cel minim pe economie. Și se vrea ca noi, ăștia de dau cu pixul pe hârtie, care pierd ore în șir în fața calculatoarelor, în fața camerelor de luate vederi sau a microfonului, scuipați pe la proteste, să meargă precum elefanții pe fire subțiri de mătase, țesute ca pânză a echidistanței.

Ar fi multe de spus. Am rămas însă doar 50.000. Așa spune Eurostat...

România printre ţările UE cu cea mai mică pondere a jurnaliştilor în totalul forţei de muncă ocupate

În Uniunea Europeană erau aproximativ 433.000 de jurnalişti în anul 2018, echivalentul a 0,2% din totalul forţei de muncă ocupate a UE, conform statisticilor publicate, vineri, 3 mai 2019, de Eurostat cu ocazia zilei libertăţii de exprimare.

Conform Agerpres, statele membre cu cea mai mare pondere a jurnaliştilor sunt Suedia şi Croaţia, în ambele ţări jurnaliştii reprezentând 0,4% din totalul forţei de muncă ocupate.

În contrast, cea mai mică pondere a jurnaliştilor (0,1% din totalul forţei de muncă ocupate) se înregistra în cinci state membre: Italia, Polonia, Lituania, România şi Slovacia.

Potrivit datelor Eurostat, în 2018 în România erau aproximativ 50.000 de jurnalişti.

În termeni de activităţi economice asociat cu jurnalismul, în statele membre UE aproximativ 1,3 milioane de persoane (0,5% din totalul forţei de muncă ocupate) erau angajate în 2018 în activităţi, precum publicarea de ziare şi reviste.

În România, aproximativ 16.300 de persoane erau angajate în activităţi de publishing, în 2018.

MediaSind cere clasei politice să trateze jurnalismul ca pe un bun public, nu ca pe un instrument al jocurilor politice!

De ziua libertăţii de exprimare, Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind cere clasei politice să trateze jurnalismul ca pe un bun public şi să renunţe la folosirea instituţiilor de media ca instrumente de propagandă politică.

Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind constată că situaţia industriei de media și, în special, condiţia jurnalistului, se deteriorează în fiecare zi iar libertatea de exprimare devine un moft la cheremul puterii politice.

Cu câteva zile înainte de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, parlamentarii au modificat Codul penal, introducând sancţiuni cu pedepse privative de libertate pentru cei care fac publice informaţii din diverse dosare penale. În felul acesta, nu numai că este îngrădită libertatea de exprimare a jurnaliștilor, care nu își mai pot desfășura activitatea în concordanță cu codul etic profesional, dar și publicului i se amputează dreptul elementar la informare.

O mare neîmplinire a societății noastre rămâne faptul că instituţiile publice de presă rămân politizate iar angajaţii din Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune sunt supuşi unor presiuni imense, pentru a fi folosiţi în campaniile electorale. Dialogul social, la toate nivelurile, este blocat de o legislaţie a muncii restrictivă şi abuzivă, care afectează în mod grav și presa care, cel puțin la nivel local, este pe cale de dispariţie.

În aceste condiții, jurnalistii au nevoie de sprijinul cetățenilor, care pot limita, prin diverse acțiuni de protest, măsurile Puterii politice de restrângere a libertății de exprimare. Deosebit de utile s-au dovedit și presiunile instanţelor internaţionale asupra factorilor decizionali autohtoni, în multe din episoadele dificile parcurse de presa românească a ultimilor ani.

Cetăţenii trebuie să înţeleagă că jurnalismul este un bun public, că este una dintre pietrele de temelie ale democraţiei. De aceea, ei trebuie să se implice şi să întrebe Guvernul ce face cu banii noştri? În ce condiţii sunt cheltuiți banii pentru insituţiile mass-media publice? Un deziderat major al oricărei societăți democratice este ca mass-media să nu fie controlată de Guvern şi să nu fie manipulată de politicieni. Aceste lucruri se pot întâmpla doar atunci când cetăţenii conştientizează că mass-media este a lor, pentru că plătesc pentru ea.

Mass-media trebuie să fie un bun public precum sănătatea, pentru că dreptul la informare este un drept esential ca și dreptul la sănătate. Din nefericire, soluţiile de rezolvare a principalelor probleme ale breslei, identificate şi susținute de MediaSind, nu au fost îmbrățișate nici de politicieni și nici de patronii de presă care, dovedind o mentalitate învechită, tratează jurnalistul ca pe un angajat ce trebuie doar să execute comenzile primite.

SRJ MediaSind împreună cu Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (FEJ) consideră că România trebuie să adopte un discurs etic pentru a sprijini jurnalismul ca bun public. Criza morală, socială şi economică în care se afla mass-media are nevoie de o nouă viziune asupra rolului jurnalismului în societatea românească, pentru care MediaSind suține următoarele obiective:

1. Eliminarea din noile Coduri penale ale prevederilor care limitează libertatea de exprimare.

2. Modificarea în regim de urgenţă a Legii de organizare şi funcţionare a Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune în scopul depolitizării acestor instituţii publice de media, atât din punct de vedere al componenţei Consiliilor de administraţiei, cât şi prin asigurarea unei finanţări independente, prin reintroducerea taxei radio tv.

3. Demiterea de urgenţă a preşedintelui-director general al SRTV, Doina Gradea, şi anchetarea contractelor suspecte de corupţie din Televiziunea Naţională.

4. Respingerea propunerilor de modificare a legislaţiei muncii care urmăresc desfiinţarea funcţionării eficiente a organizaţiilor sindicale şi patronale şi a „sectorului cultură şi mass media” ca entitate recunoscută în dialogul social.

5. Negocierea şi semnarea Contractului Colectiv de Muncă din Cultură şi Mass-Media.

6. Crearea Tribunalelor Muncii.

7. Respectarea şi aplicarea Legii Române în cazul Comitetelor Sectoriale.

8. Promovarea şi respectarea Codului Deontologic Unic elaborat de principalele organizaţii profesionale şi sindicale din mass-media. Crearea şi consolidarea unui autentic Consiliu de Etică format din profesionişti media şi organizaţii ale societăţii civile.

9. Dezvoltarea competenţelor media ca materie de studiu în şcoli, universităţi, precum şi introducerea temei în programele de formare continuă a adulţilor.

10. Implicarea la nivel oficial în salvarea şi redeschiderea celei mai mari societăţi de distribuţie a presei RODIPET.

Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind. Biroul Executiv Naţional.
Bucureşti, 3 mai 2019

Mesajul premierului Viorica Dăncilă cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei

3 mai 2019

„Transmit tuturor jurnaliștilor, cu prilejul Zilei Mondiale a Libertății Presei, prețuirea mea pentru munca și dedicarea de care dau dovadă în transmiterea către cetățeni a informației corecte și obiective. Jurnaliștii au un rol esențial în evoluția societății moderne, în apărarea valorilor și promovarea drepturilor omului, iar acest rol a devenit din ce în ce mai important odată cu diversificarea surselor de informare. Informația riguros verificată, imparțialitatea și responsabilitatea în diseminarea știrilor sunt mai mult ca oricând necesare în condițiile în care societățile actuale se confruntă cu fenomenul de fake-news. Le doresc jurnaliștilor și tuturor reprezentanților presei mult succes în activitatea lor și să găsească întotdeauna calea de a transmite cetățenilor informațiile corecte!”

Viorica Dăncilă,
Prim-ministru al României

Cei din echipa Solo Turk au reușit să-i miște pe pasionații de zbor prezenți la ediția din 2017 a #BIAS (inclusiv pe subsemnatul), la fel cum au făcut și predecesorii lor în anii anteriori – Turkish Stars – și au făcut ceea ce turcii știu să facă cel mai bine, și anume să vândă (show, PR, promoționale și... emoție).

Când credeam că anul acesta nu voi avea ce scrie pe post de cronică post-eveniment (interviul cu Valer Novac, asul de la manșa „bătrânului”, dar versatilului Kamov, era deja publicat încă din ziua antrenamentelor), ci poate doar un material în care să amintesc detalii despre evoluția de excepție a celuilalt as – Gică Stancu, pilot de MiG21 Lancer – am asistat la evoluția celor de la Solo Turk. Wow!

Înainte însă de a intra în detalii, să descriu puțin elementele care au concurat la a lua decizia de a scrie despre Solo Turk. Aproape mort de sete (țarcul presei nu a beneficiat nici măcar de un dozator cu apă de la chiuvetă – știu sunt cârcotaș), cu greu m-am dezlipit de scaunul de plastic aflat sub prelata protectoare (singura dintre noi și soarele arzător) și am decis să dau o raită pe la standurile cu alimente și băuturi. Pentru că prețurile nu justificau marfa comercializată, am purces către cortul Crucii Roșii din zona de display static (în spatele AWACS-ului) și am băut pe nerăsuflate trei pahare cu apă plată, rece (le mulțumesc pe această cale celor de acolo); respect!

Din curiozitate și pentru că o eventuală vizită a AWACS-ului era prea mult (o coadă imensă mă aștepta), am trecut în revistă standurile de PR ale invitaților, de departe cel mai aglomerat fiind cel al Solo Turk. Cum știam din anii anteriori că turcii vin cu un PR foarte bun (dar și cu lucruri de calitate pe post de suveniruri), m-am oprit la cortul Solo Turk, doar pentru a privi; am plecat cu un tricou tip polo în traistă! Pur și simplu, am scos bani din buzunar. Din nou!

Dacă în anii trecuți, pe o simplă eșarfă ieftină, toată echipa Turkish Stars și-a lăsat autograful pentru mine și pentru micuța mea, și anul acesta am plecat cu sufletul încărcat de bucurie: întors fiind la țarcul presei (cu tricoul deja pe mine și cu trei pahare de apă băute), am asistat la un show cum rar mi-e dat să văd! O combinație deosebită de pasiune și cunoștințe în materie a făcut ca prezentatorul din echipa Solo Turk să acapareze microfonul, de-a dreptul. Într-o română vorbită mai bine poate decât unii care uită de unde se trag când ajung prin țări străine, turcul a vorbit de prietenia turco-română, de fly-by-wire, de tonouri, de turbioane, de limita aproapiată de angajare, de mândria prezenței semilunei pe burta aparatului F16 care evolua. Ce mai, a făcut show! Am urmărit cu plăcere toată evoluția de prânz a celor de Solo Turk și, impresionat de manevrele lui Gică Stancu și ale lui Valer Novac, am plecat cu trei ore mai devreme de The Grand Finale! Air Bandits, vă văd la anul.

Nu dau la o parte evoluția fantastică a tuturor celor prezenți la show! Pentru un profan cu ceva experiență de zbor (ca pasager, inclusiv cu aeronave militare fără reacție), dar pasionat la nebunie de această artă, poate nu e corect să scot în evidență evoluția unor străini! Respect RoAF! Însă, mai aproape de sufletul meu au fost niște turci care m-au convins să scot câțiva lei din buzunar pentru un tricou și apoi să-l port bucuros la o prezentare de zile mari și la o evoluție aeriană fantastică.

Teo Postelnicu și Vali Iordache: nu vă supărați pe mine. Am scrijelit pe o foaie virtuală ceea ce am simțit și am scos la lumină ceea ce mi-a rămas în bocceluța cu care am purces către mașina parcată... tocmai la Selgros Băneasa! Mersul pe jos face piciorul frumos, se spune. A, și ar fi mers și o apă plată.

Felicitări pentru organizare (over all) și, de la geamul casei, promit că aștept cu nerăbdare aeronavele aliniate pentru final approach și filaj, direcție dinspre 0-7-0, la #BIAS2018.

P.S. Și da, filmările și fotografiile au fost efectuate cu un simplu Huawei P8 Lite, din dotare.

http://sursesiresurse.weebly.com (pentru diverse transmisii în direct și fotografii de la eveniment)
www.revistafermierului.ro (pentru interviul în două părți cu Valer Novac)

Compania TAROM își exprimă părerea de rău față de situația creată în cadrul zborului ROT 101 Otopeni-Cairo din data de 17 Iulie 2019, dar este obligata sa respecte reglementarile aviatice internationale privind siguranta si securitatea pasagerilor.

În situația de față menționăm următoarele: - Ieşirile de urgenţă servesc unor situaţii care cer evacuarea pasagerilor din aeronavă în cel mai scurt timp. Prin urmare, pasagerii care ocupă un loc în imediata apropiere a acesteia trebuie să fie dispuși să ajute în caz de urgență și să vorbească limba engleză (de asemenea, limba companiei respective este un plus), pentru a fi capabili să înțeleagă comenzile echipajului în caz de evacuare și să înțeleagă instructiunile de deschidere a acelor uși; regulă care se aplică, de asemenea, situației existente in cadrul acestui zbor.

Pasagerilor aflați în apropierea ieșirilor de urgență li se face un instructaj pe care aceștia trebuie să fie capabili să îl înțeleagă.

În cazul de faţă, pasagera perturbatoare nu înţelegea și nu vorbea nici limba română, nici limba engleză. Totodată menționăm că locul pe care îl ocupa nu îi fusese alocat şi a refuzat să se identifice.

Pentru siguranța zborului și a pasagerilor, echipajul de cabină a acţionat conform procedurilor in vigoare, rugând pasagera turbulentă să se mute pe locul alocat la îmbarcare.

Subliniem că pasagera nu a adoptat o atitudinea adecvată, motiv pentru care, conform procedurilor în vigoare au fost chemaţi agenţii de securitate ai aeroportului.
Reiteram faptul că pentru Compania TAROM, indiferent de context, prioritățile esențiale rămân siguranta și securitatea pasagerilor, echipajului și a aeronavei.

Pagina 8 din 8

Parteneriate

Logo Smartfert

 

LMP2019

 

MediaSind